Aștept de 2 săptămâni această scrisoare de la Anca, dar mai ales veștile bune, care acum pot sa curgă mai lin, stresul a mai scăzut, lucrurile merg spre bine..Nu voi adăuga nimic, nici măcar diacritice:) textului Ancăi, deoarece vreau sa las sufletul ei de mamă care a trecut printr-un an teribil și stresuri majore să se verse aici..Azi Tudor a fost complet detubat, merge spre bine, e stabil, dar cea mai impresionantă chestie, i-a apărut o iritație după ureche în formă de inimă...cuvintele sunt de prisos, Doamne îți mulțumesc pentru această minune, această viață, toate sunt în mâna Ta supremă! Și ne rugăm pentru suflețelul care a mers la Cer...și familia lui.
Salutari,
ma
pregatesc de cateva zile sa iti scriu, dar parca nu imi gasesc
cuvintele, traiesc niste sentimente pe care inca nu le pot defini foarte
bine, e bucurie, emotie, speranta, tristete in acelasi timp, nu stiu e
ceva greu de definit, dar trebuie sa ne obisnuim cu aceste sentimente
si sa mergem mai departe si sa ne incredem in continuare in Dumnezeu ca
lucrurile vor fi din ce in ce mai bune.
Azi
s-au implinit doua saptamani de cand Tudor a renascut, doua saptamani
speciale, pline de optimism, de speranta, de momente grele, dar Slava
Domnului pana acum totul e
bine si Tudor prinde forte in fiecare zi.
Acea
noapte, pentru ca s-a intamplat intr-o noapte, a fost cea mai grea
noapte din viata noastra, o noapte de emotii traite la intensitate
maxima, de la o extrema la alta.
Am
primit vestea in jurul ore 21 si am fost anunati ca in jur de ora 1,
daca totul decurge ok la prelevare, Tudor va intra in sala de operatii
pentru a fi pregatit. Nu pot va iti descriu ce am simtit in acele
momente, stiam ca se poate intampla orice, ca poate sa fie bine, dar in
acelasi
timp ...se poate termina totul. Asadar am avut 2 ore in care il
puteam tine in brate, sa ii simtim caldura, sa ii simtim inimioara
acea bolnavioara batand cu putere, sa il umplem de sarutari sa ii spunem
cat il iubim si sa ne rugam ca totul sa decurga cum trebuie si sa il
putem tine in brate cat mai curand.
La
ora 23 a fost transferat in sectia de terapie intensiva si intubat, ca
sa fie pregatit pentru operatie. La ora 1 si 20 a intrat in sala de
operatie, trebuia sa fie pregatit pe cand sosea "noua viata" pentru ca
totul trebuie sa se miste foarte repede si aici totul e ca pe banda
rulanta dupa un plan foarte exact stabilit.
Am
stat
toata noaptea la usa sali de operatie, doar, doar, va iesi cineva sa ne
spuna cum decurge interventia si sa asteptam ca cel mai pretios dar
primit de Tudor de la Dumnezeu sa ajunga in clinica. Nu cred ca cineva
isi poate imagina ce poti simti im momentul in care stii care vezi
trecand prin fata ochilor tai "viata" copilului tau. Ne-am rugat mult si
in aceea noapte si de atunci incoace pentru sufletelul pe care Dumnezeu
l-a trimis in viata noastra. Imi e foarte greu sa scriu, ma doare
sufletul, nu stiu de ce lucrurile trebuie sa fie asa in viata, dar
Dumnezeu are planurile Sale si El stie de ce e asa, noua nu ne ramane
decat sa ne incredem in planurile Lui si sa il urmam in ceea ce decide
in vietile noastre.
La
ora ora 8, 30 dimineata am avut primele vesti despre Tudor, am rugat un
medic chirurg cardiolog,
pe care il intalnisem de foarte multe ori pe sectia de cardiologie, sa
intre in sala si sa ne dea ceva vesti legate ce Tudor. A iesit afara
dupa 15 minute si ne-a spus in limba romana " nu e foarte bine, dar e
bine".
Daca
pana atunci simteam o liniste si o pace in suflet, cum nu am mai
simtit niciodata pana atunici, si stiu ca asta se datoreaza in cea mai
mare masura rugaciunile voastre, ale tuturor, pentru care va suntem pe
veci recunoscatori, in momentul in care am primit vestile de la acest
doctor, am fost total cuprinsi de panica, parca de atunci timpul a ramas
pe loc, fiecare minut parea o eternitate, iar nervii ne erau intinsi la
cote maxime. La ora 10.30 a iesit din sala si doamna profesor cardiolog
Ina Michel Behnke, cea care s-a ocupat de cazul lui Tudor cu tot
devotamenul si implicarea posibila,
si ne-a spus ca totul e gata, Tudor e stabil si ca in urmatarele 2 ore
va fi transferat in sectia de terapie intensiva. Am reusit din nou sa
respiram, iar cand a iesit si chirurgul din sala si ne-a spus ca totul a
iesit perfect am simtit ca plutim. Stiam ca vor urma zile grele, dar
renastea speranta noastra de a il avea pe Tudor alaturi de noi, am prins
puteri din nou.
Pana acum Tudor a evoluat bine, Slava Domnului, a trecut cu bine peste primele etape ale recuperarii.
Traim
cu adevarat o MINUNE, o minune a lui Dumnezeu, savarsita prin oameni,
prin intrega echipa de medici de aici, carora le multumim din suflet.
Va
multumim tuturor pentru ca sunteti alaturi de noi, rugaciunile noastre,
ale voastre, ale tuturor au fost ascultate de Dumnezeu si ne rugam ca
Domnul sa va binecuvanteze inzecit pe fiecare dintre voi, familiile,
casele.
Sa dea Dumnezeu ca de acum incolo toate vestile despre Tudor sa fie vesti bune.